Despre oameni și visuri erau prea multe de spus. Începuse să-i citească printre rândurile anoste, pe cei împovărați de umbra singurătății. Nu era greu de rostit amalgamul acelor gânduri trenante, legate cu panglica tăcerii într-un buchet înmiresmat de vară apusă. Câtă lumină purta cu sine un zâmbet firav într-o fărâmă de suflet? Pesemne tot atâtea stele își frângeau esența în adâncuri de albastru învolburat. Tot atâtea frunze îi gâdilau tălpile goale, ludic, purtând în foșnetul proaspăt, bucățică ruptă din amintiri. Pe toate le chema în sine, sorbindu-le cu poftă extazul până la ultima răsuflare de clipă. Cel mai mult îmi plăcea să o caut pe chipuri. Se lipea lasciv, molcom și viclean de privirile hoinare.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.Vezi și următoarele:
- citate despre zâmbet
- citate despre visare
- citate despre tăcere
- citate despre suflet
- citate despre stele
- citate despre singurătate
- citate despre senzualitate
- citate despre poftă
- citate despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.