Instantaneu cu parfum

l-am surprins în odaie
comun şi insinuant a luat forma unei siluete
şi s-a aşezat nonşalant

legănându-se într-un scaun obişnuit
părea că îşi studiază palmele răsucindu-le de pe o parte
pe cealaltă
păpuşi invizibile de lemn îi imitau gesturile
ţopăind mut în sfori la fel de invizibile

mirosul s-a accentuat brusc şi dureros

ridicându-se, mi-a rânjit într-un mod indescriptibil
s-a mai sucit de câteva ori, s-a mai rezemat
apoi a deschis fereastra ca pe-o umbrelă
spre nicăieri

în urma ei m-a izbit goliciunea odăii
pereţii galbeni şi decojiţi
şi un scaun mâncat de cari

pe jos o pată abia perceptibilă
îmi afişa acelaşi rânjet

poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Votează! | Copiază!