Surâsul zeiței
Te știu acum! Era doar o pojghiță
acea răceală din privirea ta,
dar mersul calculat, ca de actriță,
te-a dat de gol rapid, iubita mea!
Păreai de fier, erai întruchipare
a unei zeități de prin Olimp
ce-i gata să răspundă cu teroare,
la orice provocare, dur, la timp.
Dar te-am ghicit! Privirea-mi insistentă
te-a străbătut și, dincolo de scut,
am întâlnit iubirea ta latentă,
pe care s-o descopăr n-am crezut.
Ți-am curățat răceala din privire,
și ți-am spălat mândria-n ape noi,
învăluindu-te cu-a mea iubire,
și-nlăturând carcasa ca de sloi.
De-acum, iubita mea, îmi ești din aur,
zeiță coborâtă dintr-un vis,
ce îmi așterne peste frunte laur,
zâmbind atât de cald și de deschis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre teroare
- poezii despre fier
- poezii despre curățenie
- poezii despre calcule
- poezii despre aur
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.