Sonetul limbii române

E minunată limba românească,
La fel o alta nici că mai există,
În spaţiul mioritic ea rezistă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.

Cuvintele-nşirate în revistă,
În carte,- n presă, ştiu să oglindească,
Mai mult ca altă limbă pământească,
Frumosu-n forma cea mai realistă.

Avem şi multe slove-mprumutate,
Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Putând să renunţăm oricând la ele, -

Având în limba noastră sinonime.
Noi le păstrăm aşa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.

sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!