Marea... un cuvânt
Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.
De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.
Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.
Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.
Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.