* * *
Nu-mi ești pură întâmplare;
Nici poveste încurcată;
Îmi ești albastrul dintr-un soare;
Nu te gândi la mine îngândurată!
Nu eram pictat în manuscris;
Prin timp sau prin ce-am scris;
Nu eram ascunsă întrebare;
Eram în tot asemănare!
Și tot vibram în violet;
Și-a trebuit să se întâmple;
Să devenim un tot complet;
În toate lucrurile simple!
Nu-i un simplu fapt că vreau iubire;
Și nici un simplu fapt să zici nu știi;
Chiar după atâta amăgire;
Cu foc si dor te pot iubi!
Ți-am spus că m-am oprit la tine;
Nu doar din pură întâmplare;
Eu căutam și stiu pe cine;
Nu pe altcineva din vieți anterioare!
Te cred că mult te doare;
Tot ce ți-am spus într-un târziu;
Dar totuși nu-i o întâmplare;
Sunt tot ce pot acum să-ți fiu!!!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre pictură
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
- poezii despre arte plastice
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.