Ploua dintr-un colț de mângâiere
ploua dintr-un colț de mângâiere,
din ochii unei lumi încet plecand
spargand intregul linistii ce-n mare
isi taraie genunchii tremurand.
nici perle de iubire nu imbraca
nici simfonii ce-s rupte dintr-un val
in timpul scurs pleoapele-si apleaca
si musca din durerea varfului astral.
adancul nimicindu-l cu blandete
suspinului -catarg, doar un amurg
nu-s degete de luna-n menuiete
si nici condurii toamnelor in demiurg.
se sfarma-n val cuvintele nespuse
talazurile-s scriu iubiri ce le-au crezut
lagune de saruturi dorm seduse
si cersetor ramane-azurul nevazut.
renasc doar din lastari salbatici
doar florile iubirii pentr-o zi
lunatici astrii in conduri satanici
răpun tot cerul pentr-a nu mai fi.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre ploaie
- poezii despre perle
- poezii despre ochi
- poezii despre muște
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.