Iubindu-mă ca pe întâiul născut
Numai tu îmi poți strânge moartea în pumni,
iubindu-mă ca și cum ți-aș fi întâiul născut,
întâia cămașă aruncată de un zeu către tine,
în care să stăm lipiți până va sângera amurgul
și crengile cărnii să țâșnească din noi
într-o durere mută,
să strângem în dinți gleznelele toamnei,
când vrea să-și pieptene rădăcinile...
Să ne mâzgălim fața cu mierea prelinsă
din ochiul șugubăț al lunii
ce nu ezită să cadă peste coapsele noastre,
iar la pâlpâitul dintre clipe,
să-mi tai o cruce pe una din tălpi,
ca Dumnezeu să-mi râdă în priviri,
când voi mușca
din mărul copt sub aripa păsării
și femeia din mine se va încolăci frumos,
într-un inel, pe sufletul tău...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre miere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.