Ciudata dezasimilație a cuvântului
Deși sunt
mâncarea preferată
a
visului meu
Totuși
în
virtutea
lanțului trofic
al
singurătății
Mă-ntreb
Ca să pot visa
Ca să pot ajunge
la
propriul meu vers
Trebuie
chiar trebuie
Să-nghit
întregul
Univers
Iată
mănânc
și
munții cântă
Ia mai ia
câteva stele
Dar Doamne
astea-s versurile mele
Nu-i nimic
mânâncă
Mănânc
și
viermii râd
Ha- ha -ha
Poftă bună
ești de-al nostru
Nu se poate
sunt bărbat
Întocmai colega
te-am mâncat
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre viermi
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre râs
- poezii despre poftă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.