Îmi cunosc limitele. Dar pur și simplu le ignor.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de roxana
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Este disponibilă și traducerea în engleză.
Cartea "Basic Writings of Nietzsche Paperback" de Friedrich Nietzsche este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
1 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 12 mai 2014: |
| Asta înseamnă de fapt că nu-ți cunoști limitele, altfel..... |
2 Mihail Mataringa [din public] a spus pe 30 iunie 2015: |
| De acord cu comentariul precedent...Nimeni nu-și poate depăși limitele, din moment ce există o limită pentru fiecare... Cu respectul datorat marelui Nietzsche, aserțiunea este lipsită de sens și contradictorie... |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 30 iunie 2015: |
| Domnule Mihail Mataringa Personificați puțin cuvintele cheie -"limitele" și "le ignor"-, dați-le alt decor și altă substanță și veți fi surprins că, dincolo de adânc, adevărul lui Nietzsche e cât se poate de simplu! E ca și cum ai spune cuiva: Prietene, văd că tu (habar n-am de ce), de la o vreme, mă ocolești și mă ignori sistematic! Dar eu mă voi încumeta, totuși, să-ți fiu alături! |
4 criticonul [din public] a spus pe 24 octombrie 2015: |
| Se vede că filozoful Nietzsche este "niet" la matematici. In științele exacte, mai precis în Analiza matematică, e din ce în ce mai greu să te apropii de punctele interzise (care nu aparțin domeniului de definiție). Pentru aceasta matematicienii au definit noțiunea de limită. In vecinătatea punctului interzis te poți apropia, la limită, dar punctul respectiv e imposibil de atins, e teoretic interzis. Valoarea funcției în acel punct devine infinită, cu plus sau minus în față. Acum ințeleg de ce a afirmat, Nietzsche, că "Dumnezeu a murit". A ignorat limita și a alunecat în hău, pe asimptota verticală, până la minus infinit. Săracul filozof ignorant! |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 24 octombrie 2015: |
| Criticonule! Cu riscul să-mi pierd un prețios aliat, te contrazic. Nietzsche a fost un filozof genial, și nu o funcție algebrică. Abordarea lui pe bază de analiză matematică e total nepotrivită. Omul nu e o fracție. Adică ceva ce nu există când numitorul său e zero. La stânga și la dreapta punctului interzis fracția se apropie asimtotic, de infinitul pozitiv sau negativ. Pentru că a împărți un număr diferit de zero printr-un zero la limită (zero de nuanță, pozitivă sau negativă) înseamnă a-l înmulți cu infinit, deci avem un produs infinit. Dar chiar și în matematici există limite finite și tangibile. (Nu în sens analitic, desigur). Bunăoară la funcțiile trigonometrice, cum ar fi sinusul, al cărui codomeniu este intervalul închis -1, 1. Nu-l judeca pe Nietzsche, ca pe o funcție discontinuă. În domeniul său de definiție (timpul scurs dintre naștere și moarte) el a funcționat fără sincope. Sper să nu-i socotești orele de somn drept puncte suspecte de discontinuitate, adică "interzise". În acest interval al vieții sale, filozoful genial a crescut mental enorm, a atins cote neînțelese, niciodată văzute sau visate de termitele superficiale ale obișnuinței. Era conștient că se poate ajunge și mai sus, peste posibilitățile unei vieți de om, Pentru habotici și pentru candidații la mântuire Nietzsche a rămas prin faimoasa expresie "Dumnezeu a murit", care trebuie înțeleasă ca o generalizare a ciclicității în natură. Dacă Universul moare și renaște, credea el, același lucru se poate întâmpla și cu Dumnezeu. Că nu întâmplător I s-a născut un Fiu. Dacă vei citi Istoria Religiilor (M. Eliade), vei găsi acolo mii de dumnezei decedați, dela Zamolxis la Manitu, de la Zeus la Zoroastru. Desigur, Iahve, ca orice produs evreiesc, trebuie să fie veșnic. Nietzsche este un pilon robust al spiritualității umane, unul din cei mai importanți. Poți să fii de acord sau nu cu ideile lui. Dar a-l numi "sărac filozof ignorant" pe marele Nietzsche (pentru că v-a stricat vouă planurile de mântuire) e descalificant intelectual. Acceptă măcar că există și alte forme de percepție a Dumnezeirii, diferite de imaginația speriată a unor păstori de capre (ăia da ignoranți!) din Iudeea antică. Fiind om, și încă unul temeinic instruit și bine educat, Nietzsche își simțea limitele (Doar ignoranții le știu pe toate!) Și Socrate spunea că știe că nu știe. Dar limitele nu trebuie să ne demobilizeze, să ne abată de la demersul nostru creator. Bunăoară știm cu toții că viața noastră este limitată. Dar, deși vom muri inevitabil într-o zi, trebuie să ne facem serios parcursul vieții. Nu trebuie să ne resemnăm, să capitulăm, pe motivul că oricum vom muri. Nietzsche, deși a murit de peste un secol, prin vasta și diversa sa operă, de o originalitate extraordinară, continuă să fascineze oamenii de spirit, și nu numai, fiind unul din gânditorii mereu actuali, tradus și editat în toate limbile pământului. |
6 criticonul [din public] a spus pe 25 octombrie 2015: |
| Apreciez sinceritatea ta, Agamemnon, știu că ești, dacă nu ateu, poate agnostic. Din această postură te pot înțelege. Eu sunt creștin, chiar dacă nu unul habotnic dar creștin. Este inerentă, prin urmare, contradicția noastră în jurul ideii de Dumnezeu. In afara acestei teme n-am rețineri în a te sustine, atunci când ai dreptate. N-am încercat să-l descalific pe Nietzsche pentru ultimii 20 de ani de viața ca bolnav psihic (ajunsese să imbrățișeze un cal pe stradă, să-și bea propria urină dintr-o cismă și multe altele). Au mai existat oameni geniali cu tulburari mentale, precum: Allan Poe, Hemingway, Swift, Rousseau, Gogol, Maupassant, van Gogh, Esenin. Cu toate astea nu mă îndoiesc de capacitățile lor intelectuale iar multe dintre scrierile lor le-am citit cu interes. Nietzsche a iesit în față cu afirmații care-l descalifică-n ochii mei. Cum adică Dumnezeu a murit? Pentru mine, Dumnezeu este condiția sine qua non a existenței. Dacă Dumnezeu nu e, nimic nu e. L-am numit "sărac" pe Nietzsche compătimindu-l pentru încercarea de a-L desființa pe Creator. De ce a scris asta? Ca să se așeze el, Supraomul, în varful ierarhiei? L-am numit "ignorant" pe autor din afirmația sa de mai sus: "Imi cunosc limitele dar le ignor". Recunosc faptul ca și eu îl ignor pe acest Nietzsche. Negarea maladivă a Divinității, mă obligă să trec pe partea cealaltă. Vreau să-ți pun în față, referitor la ultimul tău aliniat din comentarii, părerea unui contemporan de-al lui Nietzsche și anume Rudolf Steiner: "E clar că nu conținutul concepției lui Nietzsche i-a atras acestuia atâția adepți, că efectul ei are la bază, în multe cazuri, tocmai felul nesănătos în care Nietzsche și-a prezentat ideile. Dacă, de multe ori, gândurile sale n-au fost un mijloc de a înțelege lumea și omul, ci niște descărcări psihice, prin care voia să-și creeze o stare de beție extatică, așa s-a întâmplat și cu mulți dintre adepții săi." Cam atât, referitor la Nietzsche. Cu alte ocazii sper să stau cu tine pe aceeași parte a baricadei. |
7 Goldman [din public] a spus pe 30 octombrie 2015: |
| Criticonule! Calul este in animal minunat. O adevărată perfecțiune a speciei. Mulții oameni își sărută caii cu venerație. Mai degrabă înțeleg oamenii care sărură dezinteresat un cal, decât pe aceia care sărură, INTERESAT (cu gândul la propria lor mântuire) o bucată de scândură rece pe care cineva a zugrăvit portretul închipuit al unui sfânt. |
8 criticonul [din public] a spus pe 1 noiembrie 2015: |
| Nu sunt habotnic man, chiar dacă sunt creștin. Comparația ta între un sifilitic în faza terminală care îmbrățișează un cal, precum era Nietzsche și creștinul care sărută o imagine, nu-i prea fericită. Pledez în favoarea celui de-al doilea chiar dacă nu-i împărtășesc în totalitate habotnicia. |
9 Goldman [din public] a spus pe 1 noiembrie 2015: |
| Sifilitic? Aceeași acuză i s-a adus și altui geniu (Eminescu) care, ca și Nietzsche, a înfierat naționalismul de tip rasist cultivat (discret dar eficient) de un anume "popor ales". Între Eminescu și Nietzsche există multe asemănări. Ambii sunt mai mult decât scriitori. Sunt gânditori. Ambii lasă în urmă OPERE GENIALE. Amândoi cad răpuși de boli nemiloase, dar după împlinirea operelor lor. Criticonule, Vorbești cu un dispreț funciar despre sifilisul filosofului (dobândit ereditar, din altă generație). Este o boală ca oricare alta. Nu e mai rușinoasă decât nebunia lui Pound, trichineloza lui Mozart sau oftica lui Chopin. Nu amurgul tenebros al existenței lumești a lui Nietzsche (amplificat negativ de detractorii săi perciunați) ar trebui să te preocupe ci noua și formidabila viziune asupra lumii, turnată în forme literare impecabile (citește măcar "Așa grăit-a Zaratustha"). Actualitatea sa neîntreruptă ar trebui să-ți dea de gândit Geniul și inteligența i-au permis să interpreteze lumea altfel, într-un mod superior, de neînțeles pentru cei care sărută scânduri vopsite, care găsesc răspuns la orice întrebare existențială în vechile manuscrise evreiești, într-un bob de tămâie fumegândă. |
10 criticonul [din public] a spus pe 2 noiembrie 2015: |
| Man, nu-i o acuzație faptul că Nietzsche ar fi fost bolnav de sifilis. Îți dau un articol destul de concludent, în spaniolă. Dacă-mi aduc aminte bine, ai trăit în tinerețe în Barcelona și prin urmare îți e familiară această limba: http://metode.cat/es/revistas/documento/la-sifilis-i-la-bogeria-de-nietzsche N-a fost disprețuitoare afirmația mea referitoare la boala "geniului" Nietzsche, ci realistă și sinceră. N-am spus, precum Petre Țuțea, că un laureat Nobel ateu este un "dihor" pe lângă o baba îngenunchiată în biserica care e un "om". Am păstrat totuși proporțiile și nu i-am dat întâietate acestui personaj psihopat față de închinătorul sincer dintr-o biserică. Să fim serioși! Dacă citești articolul din link, vei constata că Nietzsche s-ar fi îmbolnăvit în timpul vieții de sifilis, nu l-a moștenit ereditar. Nu boală în sine o incriminez eu ci demența care o acompaniază. Autorul articolului spune că "genialitatea" autorului ar fi mers mâna în mâna cu sifilisul, boala stimulându-i, așa zisa, inteligență. Aminteai de cartea "Așa grăit-a Zarathustra"? E singura carte de-a lui Nietzsche pe care o am. O răsfoisem cu ceva timp în urmă dar nu mi-a stârnit curiozitatea. Autorul ei spunea la un moment dat, că "Pământul are o piele iar una din bolile acestei pieli este omul". Ce poți să spui despre unul care o ia razna în acest mod? Ce "interpretare superioară" vezi, man, în astfel de afirmații? Ce "forme literare impecabile" stau ascunse îndărătul unora din afirmațiile lui Nietzsche? Recitește părerea lui Rudolf Steiner de la sfârșitul comentariului 6 și crede-l pe contemporanul lui Nietzsche când spune că: "gândurile sale n-au fost un mijloc de a înțelege lumea și omul, ci niște descărcări psihice, prin care voia să-și creeze o stare de beție extatică, așa s-a întâmplat și cu mulți dintre adepții săi". "Actualitatea sa neîntreruptă", poate fi datorată nevoii de "beție extatică" a omenirii. Fascismul s-a împrumutat în ideologia sa de la preferatul tău autor, man. |
11 cretu marinica [din public] a spus pe 12 octombrie 2016: |
| Limitele, sunt fixate de noi in subconstient, deci Nietzche, a avut drepatate, |