Rugăciunea bătrânului pescar breton

Fii bun cu mine, Doamne,
Marea Ta-i imensă,-ascunsă-n ceaţă,
Iar barca mea-i micuţă coajă de alună;
Norocul n-are cum să-mi scoată-n faţă
În fiecare zi o soartă bună
Dacă bunătatea-Ţi nu deschide pentru mine
Cărări prin sălbaticele vastităţi marine.

Furtunile Tale, Doamne,
Sunt cumplite şi-înspăimântătoare,
Iar vela mea-i atâta de fragilă...
N-am cum să le-înfrunt, albit prin pulberea de sare,
Şi să rămân în viaţă, dacă dragostea şi-a Ta milă
Nu-s mai mari decât talazurile toate
Care mă-înconjoară zi de zi, noapte de noapte.

Pe mare, Doamne,
Pericole, mii, îmi taie drumul
Iar puterea mea-i prea de tot puţină...
Totuşi, deşi săgeţile morţii-mi caută pieirea cu duiumul,
Când coboară peste ape mari graţia-Ţi divină
Cetăţi pentru adăpost apar de nicăieri
Şi-i linişte, iar vijeliile devin tandre adieri.

NB. Primele trei versuri din "Rugăciunea bătrânului pescar breton", inscripţionate pe o plachetă de lemn, erau prezente-întotdeauna pe biroul lui John F. Kennedy. A fost citatul favorit al sus numitului preşedintelui american, citat pe care acestuia îi plăcea să-l folosească în diverse situaţii. Placheta îi fusese dăruită de celebrul amiral american Hyman Rickover ( cel care spunea că ar scufunda, dacă ar putea, toate submarinele nucleare, submarine pe care le considera un pericol mortal pentru omenire), amiral care obişnuia să dăruiască aceeaşi plachetă fiecărui nou căpitan de submarin.

rugăciune de Winfred Ernest Garrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!