Epitaf

Eu am să mor la orele amiezii,
Sub nucul secular de lângă casă,
În zi de vară, lungă, călduroasă,
Când stau la umbră caprele şi iezii.

Voi admira priveliştea frumoasă -
Un cer senin, prin crengile livezii
Şi, declamându-i rar, precum aezii,
Am s-o invoc pe doamna cu o coasă.

Când m-or găsi, cu capul într-o parte,
Vecinii, mai târziu, spre asfinţit,
Cu ochii umezi, căutând departe,

Cu chipul resemnat şi liniştit
Şi mâinile-ncleştate pe o carte,
Vor spune, pur şi simplu: a murit.

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!