| Domnica [din public] a spus pe 31 octombrie 2008: |
| "a dicta" și "a porunci" au sensuri similare: a impune în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte fără condiții, a ordona. Care-i diferența de autoritate (în materie de dragoste) pe care autorul o face între rațiune și instinct? |
| Bulă [din public] a spus pe 31 octombrie 2008: |
Domnica,
nici nu ști ce greu îmi vine
să te contrazic.
Mie nu prea-mi place citatul,
deci mă voi referi numai la comentariul tău.
"A dicta" are, printre altele, și un sens mai blând, (despre abstracte) de a îndemna la o acțiune.
"A porunci" - a dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească întocmai, deci nu lasă loc de veto.
Sensurile sunt similare, dar nu identice.
Eu cred că există o diferență de nuanță
"a porunci" e mai puternic decât "a dicta"
Ne place sau nu,
dincolo de romanțe și poezie,
instinctul este arhitectul principal
al oricărei iubiri.
Chiar dacă rațiunea ne îndeamnă să ne opunem
unor iubiri
(din anumite motive raționale),
aceste iubiri,
dacă sunt trăiri adevărate,
vor învinge,
pentru că iraționalul instinct,
prin poruncile sale,
este mai puternic.
Iubirile raționale, cerebrale,
adică iubirile în care e prea mult calcul,
prea multă judecată,
sunt mai slabe
decât iubirile nebune,
oarbe, totale, iraționale,
Rebreanu îl trece
pe Ion al Glanetașului
prin ambele ipostaze. |
| Silvia Velea [din public] a spus pe 31 octombrie 2008: |
Dragă Bulă,
Sensul mai blând al lui "a dicta" nu se subînțelege din DEX, dar nici nu m-aș arunca în foc pentru asta. Noica a înțeles mai bine ce organism viu este cuvântul și cum se îmbogățește el cu infinitele nuanțe ale gândirii noastre.
Însă, așa cum văd eu lucrurile, rațiunea nu dictează, nu ordonă, nu impune. Ea nu are putere suverană. E un avocat, un consilier, care muncește din greu să-și câștige procesele și să-și apere interesele. Rațiunea nu poate câștiga decât dacă convinge și poate fi combătută cu propriile ei argumente.
Instinctul, da, poruncește. E o voce în beznă, căreia nu-i vezi nici chipul, nici mișcările, e o împunsătură în coaste. Instinctul nu stă la taclale cu tine, nu te întreabă ce vrei, nu-ți explică ce vrea el și nu-ți dă niciun motiv să-l urmezi. Dar te trage după el cu forța unei tornade.
Acum, e adevărat, sunt și oameni care, din groaza de a vedea că nu au niciun control asupra afectivității lor, preferă să-și dea cu pumnul în inimă, irațional, decât să asculte cele două voci ale sale și să încerce să le echilibreze, să fie ei stăpânii amândorura.
Desigur, asta e teoria. Dar mie îmi vine să spun că lucrurile nu sunt albe și negre, că instinctul are rațiunile lui și rațiunea are instinctele ei. |
| Bulă [din public] a spus pe 31 octombrie 2008: |
Dragă Silvia,
Sensul mai blând al verbului "a dicta" l-am luat din DEX.
Numai că eu folosesc DEX-ul ediția 1975,
adică cel tipărit pe vremea dictaturii.
Probabil de aceea verbul "a dicta are și un sens mai blând.
"A porunci" este un arhaism.
S-a folosit în perioade despotice,
de către tirani inflexibili.
.
Nero poruncea,
Băsescu doar dictează. |
| Simona [din public] a spus pe 2 ianuarie 2009: |
Noi suntem neputincioși în fața dragostei...atunci când ne mistuie focul pasiunii, nu ne dorim decât să-l posedăm pe respectivul partener..
Întâlnirea cu dragostea nu e premeditată, partea ei de surpriză este să incite. Indiferent de voința noastră și de metodele pe care le angajăm pentru atragerea unei persoane nu putem obține rezultatul scontat fără să existe în prealabil un feeling predestinat.
Cel mai bine este să ne lăsăm în voia sorții...să nu ne programăm să-l cunoaștem pe celălalt, să trăim spontaneitatea iubirii și ne va fi mult mai bine.. |
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a