Spaima
nu mi-am dorit nimic
din toate ce sunt și rămân
doar obiecte
mi-aș fi dorit o casă
cât miezul unui ou
în care să fug
de pe un perete pe altul
să mă ascund
să mă ascund
în tavanul înalt
ca floarea de colț
în lungi uitări
făr' a răni
ochii mijiți ai zorilor
într-o banală zi de toamnă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi poezii despre înălțime, poezii despre toamnă, poezii despre spaimă, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.