Slujitorii Iubirii

Când dorinţele scad în intensitate,
Pentru că au fost înăbuşite şi nu au fost manifestate,
Dau naştere unor gânduri frustrate,
De neacceptare, ce greu pot fi schimbate.

Când dorul creşte foarte tare
Şi nu îşi găseşte alinare,
În braţele cu a dragostei chemare,
În inimă se cuibăreşte, căutând ascunzătoare.

Când gândurile de iubire pline,
Se întorc, îmbrăcate în incertitudine,
Loc îşi caută, în minte, încercând să domine
Al inimii impuls, să-l facă să suspine.

Când cuvintele se pierd în Univers,
Părând că nu au nici un sens,
Nu-şi mai găsesc locul într-un vers,
Se transformă triste, în nonsens.

Când slujitorii Iubirii îşi pierd puterea,
Trupul îşi pierde catifelarea,
Inimii abia îi mai simţi zbaterea,
Sufletul, se luptă din răsputeri, cu dezamăgirea.

Să nu lăsăm Iubirea fără ajutor,
Să stingem setea dorului arzător,
Să-i dăm trupului dans ameţitor,
Să alinăm inima, cu plăcut fior!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!