La tine-acasă
La tine-acasă, iarba are gust de poezie
Și niciun verde nu-i așa de pătimaș,
Ca-n versul tău, ce ninge flori de măr și iasomie
Din nechezatul unui equus nărăvaș.
La tine-acasă, pacea are gust de grâu și pâine
Fără neghină-n bobul copt și-n aluat,
Ca duioșia din privirea blândă-a unui câine,
Când, de-un copil al străzii, este mângâiat.
La tine-acasă, vara are gust de munți și miere
Și am mâncat și eu din dulcele înalt,
Ca-n cerul gurii amaru-amar să nu-mi mai fie fiere
Chiar toamnele, de-mi iau albastrul, cu asalt.
La tine-acasă, iarba, pacea, vara sunt mai sfinte
Decât o rugăciune oarbă spusă-n van,
La tine-acasă, pot să mor, oricând, printre cuvinte,
Ca să-nviez cu poezia-ți, an de an.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre înălțime
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.