Cum ar fi să mă iert?
era o femeie poate mai este
care scria poezie ca-ntr-o religie
fața ei foarte frumoasă
cu fața lui Dumnezeu foarte frumosul
ei companion
se întâlnea mereu precum ochii
părintelui Ars de zburdălnicia Copilului
cu liniarul doamnei
învățătoare în toate bunele
furtișaguri pe care Eu
un elev din clasa a patra
mereu le făptuiesc în numele Domnului
și plâng pentru asta și
nu recunosc. deocamdată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii pïżœnïżœ acum. Ne-am bucura sïżœ vedem o primïżœ impresie despre textul de mai sus.