* * *
A fost odată o mana de țărână însuflețită...
coborâră din alte timpuri,
ruptă dintr-un tărâm neștiut, asemeni Lunii,
lut apos alunecos
cu mult nisip mișcător în compoziție
care curgea rotindu-se în jurul unui soare...
inexistent... imaginar...
Dar incandescent soare...
Analizându-se macroscopic era un relief al zâmbetului și florilor și merelor coapte, pentru flamande priviri...
Însă microscopic privind-o,
în ea strălucea o lumina ciudată, asemeni unei lumânări plângânde,
fenomen de neînțeles
pentru cei ce se roteau în alt sistem solar...
Într-o zi a dispărut...
odată cu soarele ei...
în jurul căruia se zidise și gravita...
Scurta lor existența e consemnată
în câteva notițe care au fost numite...
Răvașe pentru el, scrieri pe nisip...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre nisip
- poezii despre mere
- poezii despre lut
- poezii despre lumânări
- poezii despre imaginație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.