* * *
Valurile se împreunează undeva
în adâncurile mării...
E-atâta pace acolo în lumina răsăritului...
revărsându-se apoi peste tine, femeie...
Peste sufletul tău...
Între țărmurile ființei tale...
asemănătoare unui tumult..
unui abur greu
care-ți gonește plânsurile fierbinți
Cu frigul singurătății...
Pustie ești tu femeie, pustie ca un clopot...
pe dinăuntru umplută cu cântece care niciodată
nu se înalță destul...
Te veghează soarele și norii
în jurul tău crește depărtarea...
Te urmărește taina adâncurile... pe care o îngropi
iar și iar...
într-o zi aidoma celorlalte...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre femei
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.