Moartea infiltrată
La înmormântarea mea
În al nouălea cimitir din eternitate
Armata de îngeri a tras
Cu tunuri de miere și lapte.
M-am poticnit la semaforul negru,
Prin culoarea albă nimeni n-a trecut,
Vinul curgea din budana de pâine
Pe gura decorației mele de lut.
Moartea mă onora cu-ncercări disperate,
Eram la a noua trecere-n țărână,
Îngerii mă trăgeau în rai, spre Dumnezeu,
Moartea se-ncleștase la mine-ntr-o mână.
Era slută, urâtă, trecută și neagră
La înmormântarea mea cea hazlie
Încât o mare de femei mă-nsoțeau
Lovind cu bici de foc în veșnicie.
Iepe de poveste fătau în scântei
Împrejmuind jarul eternității pustii,
Eu eram decorul croit într-o noapte
De moartea infiltrată în oamenii vii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre vin
- poezii despre semafor
- poezii despre rai
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.