A Doua Venire
Rotindu-se, rotindu-se-într-o spirală din ce în ce mai largă,
Șoimul nu mai aude șoimarul.
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește-n lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Ceremonia inocenței a devenit inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
Desigur, câteva revelații sunt la îndemână;
Desigur, a Doua Venire este la îndemână.
A Doua Venire! De-abia s-au spus acele cuvinte
Și, printr-o imagine imensă, Spiritus Mundi
Îmi tulbură vederea: undeva prin nisipurile pustiului
O înfățișare cu cap de om și trup de leu,
Cu o privire goală și neiertătoare, ca aceea a soarelui,
Își târâie-încet coapsele, în vreme ce în jurul ei
Se-apleacă indignate umbre de păsări ale deșertului.
Întunericul cade iarăși; dar știu eu acum
Că douăzeci de secole de somn împietrit
Au fost vexate până la coșmar de leagănul unui copil,
Cum și ce fiară primitivă ora ei, în sfârșit, se-întoarce,
Se lăbărțează către Betleem spre a se naște?
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre ore
- poezii despre oameni buni
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.