Atâta dor...

Atâta dor am prins în palme, mamă,
Şi-atâta linişte îmi zăboveşte-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
Să te separ de timp şi adevăr.

Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranţa
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanţa,
Să-mi iei tristeţea pieptului mereu.

Mai dă-mi de veste-n insomnia nopţii
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n faţa porţii
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.

Şi gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Şi lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.

Am sufletul vânat de lacrimi pline
Şi gându-mi-spre departe e plecat,
În orice rai ai fi îţi este bine,
Aici, în raiul meu, nu te-am uitat!

Şi vara-şi plimbă bulgării de sare
Bolborosind în spume valurile mării,
Departe eşti, tu, mamă şi mă doare
Că m-ai lăsat să lupt cu-ntinsul zării.

Sfârşită sunt, dar cum s-auzi durerea
Când ploaia-şi varsă stropii-n ochii mei,
M-ai învăţat cum bunul simţ este averea,
Iar omenia-i haină pentru om, nu pentru zei.

Ce-aş mai putea să-ţi cer iubită, mamă,
Decât vegherea paşilor din cer,
Tablou de amintiri mi-e sfânta ramă,
Iar tot ce mă-nconjoară, doar mister.

Am adunat şi ani şi viscole banale,
Cât, mamă, tu eşti dincolo de nori
Eu număr trandafirii de petale
Şi-i văd îmbătrâniţi şi albi în flori.

Îmi cântă, mamă, soarele-n fereastră
Şi-mi râd luceferi noaptea în pridvor,
Să vii să vezi, mămucă, prispa noastră,
E-un munte de căldură şi mult dor.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANA
Votează! | Copiază!