Strop de cer
Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.
Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.
Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?
Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre muzică
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre răsplată
- poezii despre noapte
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.