Bonsai
La o margine de lume
Unde ochii ți-adăpai,
Un copac, ieșit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Ești... bonsai!
-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viață solitară
Unde alții pot să moară,
Tu, ce crezi?
Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?
M-am luptat cu vânturi rele
Și-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forțat.
M-am opus la geruri crude
Și-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu... bonsai?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tuns
- poezii despre singurătate
- poezii despre rude
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre ger
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.