Străluciri de dor
Când marea va veni la tine
Și-ți va depune la picioare
Un val, în răsărit de soare,
Primește-l, lasă-l să te-aline!
Iar tu... oferă-i mângâiere,
Căci e un dor cu trupul val
Pornit spre cel mai bun final
Al vieții sale efemere:
Îți va atinge trupul moale
Și-ți va aduce-n gând un chip
Apoi, în marea de nisip,
Se va-nchina iubirii tale
Trecând pe căile celești,
În urma stelelor ce mor
Cu străluciri în urma lor
Ca niște doruri pământești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre picioare
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.