Cât mai este natura vie
Vânt cald, ce tot bate-n crengi
Printre picături de ploaie să culegi
Caise galbene să-ți umple sufletul
De înălțime tremur și eu și pământul.
Furtuna vine odată cu roua dimineții
Ziua-i lungă și te alungă-n drumeții
Brațele grele vântul sus mi le ridică
Zgomote de păsări liniștea mi-o strică.
Păsări grăbite zboară printre nori
Fug unde-i cald și multe culori
Aeru-i toxic, înțeapă, ucide natura vie
Câte zile mai sunt, toți ar vrea să știe.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre drumeție
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.