Tămâie de heruvimi
Pășesc singur cu teamă
Să nu te trezesc,
Si nu te găsesc pe laviță,
Am uitat să uit si innebunenesc...
Ai plecat pe o stea
Pe un cer dor
Din noaptea mea
În șemineul umbrelor,
Rătăcit în scântei
Imprăstiat de un vătrai
Rămas pecete pe ceara inimi
Cu buzele tămâiate de heruvimi..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frică, poezii despre dor sau poezii despre ceară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.