Polen de vioară
Mă tachina ceva sub zăpada coastelor
Încet, pe sub ele se infiripa ceva
Uitată si pierdută intr-o toamnă din clipa mea
Gheizere fierbinți curg unduitor
Topesc aisbergul gândurilor
Mă impotriveam incătușat de amintiri
Inchis in catafalcul regretelor
Coconul in care m-am inchis, tăia orice răsăriri
Cu ambră boare de primăvară
Mi-ai cântat ca o vioară
Răscolind trupul de vierme
Zvâcnindu-mi măruntaiele
Te-ai prelins ca un fir de rouă
Pe inima insingurată si uscată
Ai înflorit in ochii... rosie lalea
Și am căzut in fluture, narcozat de sărutarea ta
Intre petale tale a răsărit primăvara
Polenul de infinit in brațe la tine-l simt
Și numai știu cine sunt
In primăvara ta am renăscut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vioară
- poezii despre viermi
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.