Deja-vu de zahăr
Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Și am fugit in copilărie
In lanțuri ce invârteau bucurie
Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...
Și năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieții și destin, șotron...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șotron
- poezii despre zahăr
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre picioare
- poezii despre gramofon
- poezii despre dulciuri
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.