Puroiul
când calci pe la roma, nu te îmbraci - te întreb -
ca dacii consemnați pe columnă
cu prviri învrăjbite?
de ce ne trădezi, brânză albastră sau mov sau nicicum
exact ca puroiul din inima noastră
alungit ca o barză cu cioc finisat
înfipt în prăjiturile de crăciun
poate benigne
fără emoții cu totul
zguduitoare?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre lactate
- poezii despre inimă
- poezii despre dulciuri
- poezii despre brânzeturi
- poezii despre albastru
- poezii despre Roma
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.