* * *
În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfințit
care se aprinde înalt și viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou și freamăt de dor
fără de vină...
Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopții...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neașteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...
Îmbrățișează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
și împărtășește-te...
gustând din preaplinul de iubire...
și încălzește-ți răsuflarea încremenită de preafrig...
Și de neplânsă lacrimă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre înălțime
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre lumânări
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.