Ortomăneşte

Frunză verde, frunză lată,
Pui de daică scăpărată,
Şi din zimbru a lui tată,
Strânge-n mână o căciulă
Burduşită a răsculă
Că de bănat e sătulă...
Îşi ia sica şi ciomagu,
Spânzu, slana şi posmagu
Să nu-i calce-n codru pragu,
Cel hainu şi străinu
Cel cu suflet ca pelinu
Şi cu limba ca ciulinu...
Stă de strajă-n bătătură
Şi scrâşneşte şi se jură
C-o opincă-n arătură,
Iar cu una pe fântână
Că n-o să mai dea din mână
Niciun petec de ţărână,
Din sprânceană se-nvoieşte
Cu-a lui gloată-n româneşte
Şi pe loc viscol porneşte...

Frunză verde de păstaie
De ţi-e foc la măruntaie
Să nu-l coperi cu-alte paie,
Nu-l răbda ca să te fiarbă
Să te sece, să îţi soarbă,
Fărmătura de sub barbă,
Ci astâmpără-l bădie
Cu avânt şi semeţie,
Spală-te de steregie;
Tihna să te-nvăluiască,
Bradul să te ocrotească,
Grâuleţ să te hrănescă,
Peste munte şi păşune,
În cetate şi cătune,
Păstrători de ii străbune;
Frunză verde şi mai verde,
Suflul cu drag ţi-l dezmierde
De zăbracu-n dos se pierde,
Măi fecioare, măi fecioare,
Nu te culca de picioare,
Ţine fruntea-n mândru soare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iulie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!