Pescari
În amurg, doi bătrâni pescari cinchiți pe plajă,
privind spre larg.
În spatele lor larma portului,
taverne din care se revarsă hohote de râs, povești
înghițite laolaltă cu berea, o cocotă afumată
proferând blesteme, două blonde
nenaturale, cu picioare molatice, la agățat.
Dealuri uscate după o vară lungă,
priviri goale. Bărci care tanghează
oftând, amarate la dane.
Pescarii nu aud nimic.
Privirea lor navighează
departe, printre arhipelagurile de nori,
încă rozalii ș calzi. La ora mareei înalte,
mâinile lor împietrite
devin ispoluri, savurând marea.
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pescuit
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre păr blond
- poezii despre porturi
- poezii despre plajă
- poezii despre picioare
- poezii despre ore
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.