Glorie şi deşertăciune

Voi pentru cine scrieţi? Pentru popor? Nu cred.
Vă-ntreb descumpănit, pe la vreo sindrofie,
Când mă-ntâlnesc cu viermi, ce rod din mărul putred,
Al noii poezii, lipsită de grafie.

Cu vorbă redundantă şi fără armonii,
Delirul la vedere, truisme derizorii,
Cu strâmbe suprapuneri de false simetrii,
De gângavi ridicaţi la rangul de notorii.

Nu spuneţi nimic lumii, bolborosiţi prostii
Şi-amestecaţi cuvinte ca nişte scamatori,
Ducând în derizoriu înscrisul pe hârtii,
Prozaici şi ridicoli, voi bieţii amatori.

Visaţi supremaţii, în clasamente şchioape,
Clamând inconştienţi, cu tâmpă detaşare,
Că geniul e în voi şi vine să se-adape,
Din nerozii obscure ce-ascundeţi în sertare.

Voi scrieţi pentru voi, neruşinată boală,
Iar numele pe cruci vi-l scrieţi ca diliii
Şi-n veacul decadent din iarna culturală,
Cu crucile de lemn s-or încălzi copiii.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!