Să-mi iau...

Să-mi iau cu tine nuntă şi munţi de-ngrijorare,
Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă
Şi nu ne joacă-n horă, cămaşa, soacra mare,
Când sfinţi-n calendare o să-l prefacă-n apă.
Să-mi iau cu tine-o sută de vieţi la întâmplare
Să le-aruncăm la zaruri până-n a suta groapă,
În locuri cu verdeaţă, ca bonus fostul papă
Ce va cânta prohodul, în cor cu bocitoare.
Să-mi iau cu tine lună şi să o-ngrop în miere
Şi roi cu roi, albine s-o-nghită pentru noi.
Să vină şerpi pe limbă cu merii plini cu mere,
Eu urc în beci cenuşa şi paiele-ntr-o joi.
Să nu fie nici suta ci ultima-nviere.
Să-mi iau... Nu iau nimica! Doar vorbele-napoi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!