* * *
îmi simt inima un airbag...
deci gata de tamponare cu musca vremii
și mașina timpului care
tot are ceva cu nepurtătorii de centură
trăiesc iminentul bănuindu-mă viu
și doar sorbind vinul
liturgic
mă prind
calea lactee este o viță de vie
ajunsă până aici, jos, unde circulația este
pe contrasens
iar fără abs
vor rupe retina în cioburi de oglindă în care
tu erai cel căruia nu i-am acordat
prioritate
fiindcă drumul meu este
pâine
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viticultură
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre priorități
- poezii despre muște
- poezii despre inimă
- poezii despre Calea Lactee
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.