Ești zâna mea
Ești zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranța blândă și-mplinită,
Prințesa lacrimilor mele.
Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică și-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt șoptit.
Învață-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Și-ntinde-mă... lângă izvor.
Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îți ies în cale
Din matca timpului... puțin.
Ne-aruncă umbre în cărare
Luna vicleană... și păgână,
Tot așteptând o-mbrățișare
Iubita mea, frumoasă zână.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre văi
- poezii despre unicorni
- poezii despre uitare
- poezii despre stele
- poezii despre oratorie
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.