Castel sclav timpului
Îmi tăiam trupul cu condeiul
Răsfirându-mi crud mercurul
Se aduna într-o urmă nebunul
Pe unde sfințise-i tu nisipul
Dezghețat de tine dintr-un
castel de privire saturn
din zeroul absolut chiaun
într-o rouă cu care atârn
pe geana ta adormită
ce-mi lasă inima uimită
dărmându-i câte o stalactită
când răsfiri bucla de heruvimă
ca o adiere de boare lină, marină
in carapacea inimii, perlă divină
a oceanului stelar, tu rouă de quasar
ce te topești în abur de lumină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre sclavie
- poezii despre rouă
- poezii despre perle
- poezii despre ocean
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.