Lupta cu viața
M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.
E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.
Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot să intervin.
Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.
Vai de copii și de nepoți,
Ei ne ajută pe noi toți
Și-au să trăiască printre hoți
Și din lacrimi nu-i mai scoți.
poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sclavie
- poezii despre răutate
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.