Ambrozie de zbor
Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetița care-și răsare ploii
Să spele tușul unde mă-nmoii
In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri
Arătându-mi aripile de condeie
Ce alții ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile
In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici
Topindu-le in aripi de file
Cu quasari din șoaptele
Ce-mi spunea scrie visele
Ele vor invia de printre file
Cu puf de păpădie în ciocârlie
Din palma ta plină de evlavie
Închinată menestrelilor derviș
In al junglei meschin desiș
Cu liane ce se infing în șiș
Celor neînchinați in primate
Sefilor de trib cu literate
Autoadulări în toteme moarte
De prin epoci comuniste
Cu drepturi fals câstigate
Când nu a făcut dreptate
In Uniunea plină de măsti corupte
Cu lingăi și multe mascote
Rămase mosteniri defuncte
Din cenzuri ce nu sunt moarte
In această coruptă societate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre corupție
- poezii despre aripi
- poezii despre strigoi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre invidie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.