Doar ploaia mai poate uni
când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz și lutul
aleargă înaintea asfințirii
rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe ușa din spate a clipei de ființă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
rațiunea e o secundă a mirării
vorbești pe limbi de ceasornic
trezind emoția copilului în ajun de mâine
îl așteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer și pământ
doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.