Așa că îmi petreceam bruma de prezent învățând cum să vindec răni. Cusăturile erau mereu proaspete, se închideau molcom în agonia lor. Cicatricile trecutului, ușor vizibile, în amalgamul acesta copleșitor de străini păstrau mereu urma curajului. Cu sau fără ele oamenii erau frumoși și demni de iubire până la infinit. Și eu mă rătăceam în poveștile lor, căutând în chip neobosit două mâini care să-mi coasă sufletul firav, dăruindu-mă din nou unui fior de vis nemuritor.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate despre trecut
- citate despre suflet
- citate despre prezent
- citate despre mâini
- citate despre iubire
- citate despre infinit
- citate despre frumusețe
- citate despre curaj
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.