Zbor sau abis

Oamenii sapă altora
pentru a părea în faţa lor
înalţi...
Pentru a te face să întinzi mâna
să te ridice unde te-au scufundat...
Devenind dependent de dorinţele lor.
Şi părând că eşti tras
eşti de fapt împins
pentru a părea şi mai inalt
cel ce vede în tine
un lucru ce poate fi folosit
pentru plăcerile lui egoiste!
Şi câteodată îti dau drumul
nemaistiind unde ţi-e fundamentul
zbătându-te să găsesti sprijinul
unde să meditezi
la ce-ai greşit
in râsul ascuns celui rămas acolo sus
vorbind cu altă victimă
a propriului egoism...
Şi depinde de tine cum vezi
această cădere
un zbor in plutire
sau o cădere in plâns.
Căci poate să-mi spună cineva mie
in care sens e zborul
in jos sau in sus..
Şi de aceea depinde de tine
să zbori...
Zbătându-te când cazi
de mlaştină nu ai cum să scapi
oprindu-te şi trăgându-te
de braţ de umbră a ceea ce ai
fost înainte de aţi întâlni abisul
vei pluti pe mâlul lăsat de el
într-o plutire de nufăr prin mlaştină
un zbor să-ti cauti o rădăcină
acolo sus in senin
legănat de o iubire
ca un nufăr de un curcubeu
ce e braţul celui de lângă tine
ce vrea a te înălţa mereu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!