Tu mâna mi-ai întins
Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărțire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Și dacă vrei mergem pe creste,
pe munții înalți și dealuri multe,
un gând curat și o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coșmarul vieții,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeții.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre înălțime
- poezii despre tristețe
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre minciună
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.