Ford
În mâinile tale mi-am lăsat mașina.
În mâinile tale mari și crăpate, mașina pe care o iubesc atât de mult.
Ți-am zis, ai grijă de ea și când mă voi întoarce
îți voi plăti
tot ce ai cheltuit în plus și jumătate.
Am văzut cum îți frecai palmele de fericire.
În viață numai o dată, cel mult de două ori
cineva îți poate aduce
atâta bucurie.
Uleiul cel mai bun, plăcuțele cele mai bune,
filtre, bărbate, filtre!
Pentru că viața e importantă.
Să nu lăsăm răul să intre în motor.
Știi că mașinile respiră,
că vorbesc între ele
că-și dau faruri
despre noi
despre unde au fost ieri
despre cimitirul de la marginea orașului...
Ai grijă de ea ca de tine, frate cu mâinile negre.
În cea de-a 11-a poruncă ar trebui să fie asta.
Cimitirele sunt pline
de fiare.
În mâinile tale, mașina pe care
o iubesc atât de mult.
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre plată
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre motoare
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.