Mă ştii nu te preface că m-ai uitat

O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă
să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule
prea ocupate cu puritatea necruţătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îţi măsori forţele cu forţa
unei stele care se prăbuşeşte în sine. Să dormi mult

Să te trezeşti în toiul războaielor de exterminare-a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
şi să îţi aminteşti că ultima dorinţă a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze într-un toporaş.

Chiar dacă tu acum nu poţi să-l înghiţi
nu înseamnă că nu se va găsi iar unul care să spargă
cu linguriţa lui de argint coaja oului
copt în cenuşa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete eşti sora mea bună
mă ştii nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul
ăla în care îţi futeam ursuleţul de pluş
până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Priveşte-mă, sunt aici, prind muşte şi le îndes în spărtură
în timp ce-ţi surâd
cu disperarea spălătorului de parbrize care ştie că
de partea cealaltă a geamului este vidul.

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!