Zăvor
Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viața liberă-n burg,
Până când rara avis proștii
concurg...
Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine crește conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proștii sporesc natura umană
perfectă...
Pe seama proștilor, totul se poate
Proștii îngădui-vor lumii de toate
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proștilor care fac parte din tagma
deștepților!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.