Speranţe

Dacă mi-aş rătăci atingerea pe trupul tău,
Te-aş putea modela precum Dumnezeu,
Ţi-aş contura cu pasiune zâmbetul pe veci
Şi-aş zămisli spre inima ta, suav, poteci.

Aş da într-o clipă Pământului ocol,
Pe toate gândurile tale aş pune monopol,
Aş inventa cele mai amuzante nebunii,
Să nu mai pleci nicicând, ci doar să vii.

Şi toate visele le-aş creiona în fapte,
Ţi-aş pune la urechi cireşe coapte,
Parfumul tău mi-ar fi reper de frumuseţe,
Iar ochii tăi, despre iubire-o să mă-nveţe.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!