Prezentul îmbrăcat cu sens

am uitat slăbiciunea privirii
pe destinaţia mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape – clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens

spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopţi femeia timpului
sens

întindem braţele spre înserări
prin nopţile cuminţi
splendide treceri în carul de timp
cu roţile fecunde
unicate coliere – copiii noştri
noi îmbătrânim umbre
sens

între coperţile vieţii primenite de amintiri
legende între arcuş şi vioară
melodia unei repetabile minuni
renaşte în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo şi aici – femeia
sens
zi - noapte - seară.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!