Mai cred...
Mă condamnați, dar încă, în iubire
Mai cred și-acum că este Dumnezeu,
Când Cerul cu o rază-mi dă de știre
Că toți avem apus cum am și eu.
Prin vers intrat în cercul nemuririi,
Îi sunt femeii rob și sacerdot
Și-n rugăciunea mare a iubirii
Cu ea mă-nalț înlănțuiți de tot.
E poate blasfemie căutarea
Sfințeniei în amforele vii,
Dar n-am putut să nu le-ascult chemarea,
Cum nici pe-ale izvoarelor din vii.
Nu aruncați cu pietre voi, în mine,
Că n-am putut Poruncile să țin,
Prieteni, fericirea-n lume vine
Din Cer, doar prin femeie și prin vin!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre știri
- poezii despre versuri
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sclavie
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.